La 18/28 octombrie, 1599 a avut loc bătălia de la Șelimbăr. Mihai Viteazul învinge oastea transilvană condusă de Andrei Bathory, întregul teritoriu al Transilvaniei intră în stăpânirea lui Mihai Viteazul.

Oastea română condusă de Mihai Viteazul, aliată cu secuii, învinge oastea condusă de Andrei Bathory. Întregul teritoriu al Transilvaniei intra în stăpânirea lui Mihai Viteazul, care și-a deschis astfel drumul spre cetatea Alba Iulia, unde a înfăptuit prima unire a celor trei principate românești: Țara Românească, Moldova și Transilvania.


După ce a asigurat hotarele, ce urmau a fi apărate de vornicul Dumitru cu 5 000 de oameni, Mihai Viteazul pornește spre Transilvania. Oastea munteană urmează două direcții: cea mai mare parte, sub conducerea domnului, trece prin văile Buzăului și a Teleajenului, și cealaltă, condusă de Udrea Băleanu, Baba Novac și boierii Buzești, pătrunde prin Valea Oltului, înaintând spre Sibiu. Cele două coloane au făcut joncțiunea, la 16/26 octombrie 1599, la Tălmaciu, lângă Sibiu. Peste două zile, cele două oști s-au întâlnit la Șelimbăr (județul Sibiu). Mihai Viteazul dispunea de circa 20.000 de oameni și 180 de tunuri (între care și mercenar, haiduci balcanici și secui), pe care i-a dispus pe trei linii. În prima linie, Baba Novac și haiducii lui apărau aripa stângă, corpul de oaste condus de aga Leca, pe cea dreaptă, iar în centru era corpul de călăreți ai banului Mihalcea. Linia a doua era alcătuită din 8 000 de călăreți, iar cea de-a treia, din care făceau parte cetele boierilor și garda domnului, asigura rezerva.

Andrei Báthory dispunea  de circa 16.000 de oșteni, puși sub comanda lui Gáspár Kórnis (căpitan general al oștirii transilvănene), dispuși tot în trei linii. Prima, avea aripile asigurate de infanterie, în mijlocul acestora era corpul de cavalerie condus de Moise Székely, a doua linie era formată din pedestrași și era comandată de Melchior Bogáthi. Cea de-a treia linie era alcătuită din corpurile de oaste nobiliare. Spatele armatei ardelene era apărat de zidurile Sibiului, pe care erau amplasate 45 de tunuri, dispuse în fața dispozitivului.

Primul atacă Baba Novac, care destabilizează flancul drept al oastei lui Báthory. După contraatacul oștirii inamice, este atacat centrul transilvan aflat sub comanda lui Moise Székely, care cedează și pierde drapelul cel mare al principelui. După respingerea aripii stângi a muntenilor de către Petru Huszar, este rândul domnului să intre personal în luptă cu trupele de rezervă obligându-i pe ardeleni să se retragă în dezordine. Principele fuge, încercând să se refugieze în Moldova, dar este prins și decapitat de secui.

La 22 octombrie/1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, „călare pe roibul său de sânge nobil…, plin de demnitate, mândru și îmbrăcat prea împodobit chiar”, a pătruns în Transilvania, unde, după ce a pus „stările să jure întâi împăratului, pe urmă lui însuși și apoi fiului său” (cronicarul maghiar István Szamosközy), începe introducerea administrației românești.


EN
On October 18/28, 1599, the battle of Șelimbăr took place. Mihai Viteazul defeats the Transylvanian army led by Andrei Bathory, the entire territory of Transylvania falls under the control of Mihai Viteazul.
The Romanian army led by Mihai Viteazul, allied with the Szeklers, defeats the army led by Andrei Bathory. The entire territory of Transylvania came under the rule of Mihai Viteazul, who thus opened his way to the fortress of Alba Iulia, where he made the first union of the three Romanian principalities : Wallachia, Moldova and Transylvania.
After securing the borders, which were to be defended by the governor Dumitru with 5,000 men, Mihai Viteazul set off for Transylvania. The Muntenian army follows two directions: most of them, under the leadership of the lord, pass through the Buzău and Teleajen valleys, and the other, led by Udrea Băleanu, Baba Novac and the Buzești boyars, enters through the Olt Valley, advancing towards Sibiu. The two columns made the junction, on October 16/26, 1599, in Tălmaciu, near Sibiu. Two days later, the two armies met at Șelimbăr (Sibiu County). Mihai Viteazul had about 20,000 men and 180 cannons (including a mercenary, Balkan outlaws and Szeklers), which he ordered on three lines. In the first line, Baba Novac and his outlaws defended the left wing, the army corps led by aga Leca, on the right, and in the center was the corps of horsemen of Ban Mihalcea. The second line consisted of 8,000 horsemen, and the third, which included the boyars troops and the lords guard, provided the reserve.
Andrei Báthory had about 16,000 soldiers, placed under the command of Gáspár Kórnis (captain general of the Transylvanian army), also arranged in three lines. The first had wings provided by infantry, in the middle of which was the cavalry corps led by Moise Székely, the second line consisted of infantry and was commanded by Melchior Bogáthi. The third line consisted of the corps of noble armies. The rear of the Transylvanian army was defended by the walls of Sibiu, on which were placed 45 cannons, arranged in front of the device.
The first attacks Baba Novac, who destabilizes the right flank of Báthorys army. After the counterattack of the enemy army, the Transylvanian center under the command of Moise Székely is attacked, which yields and loses the princes great flag. After the rejection of the left wing of the Wallachians by Petru Huszar, it is the Mihai Viteazul turn to personally enter the battle with the reserve troops, forcing the Transylvanians to retreat in disorder. The prince Andrei Bathory flees, trying to take refuge in Moldova, but is caught and beheaded by the Szeklers.
On October 22 / November 1, 1599, Mihai Viteazul, riding on his robe of noble blood, full of dignity, proud and even dressed too adorned , entered Transylvania, where, after putting the states to swear first to the emperor, then to himself and then to his son ”(the Hungarian chronicler István Szamosközy), begins the introduction of the Romanian administration.