Buna sa va fie inima, stimati cititori,

In aceasta editie a Goarnei, vom pune in discutie relatia tumultoasa dintre noi si vecinii nostri baclavisti, inventatorii rahatului si multor alte dulcegarii, vestitii otomani.

In aceasta lume nebuna, in care pana si Koreea de Nord este democrata si Georgia impinge Rusia in Scandinavia, noi si turcii pastram o oarecare similitudine cu istoria din RL in interactiunile noastre. Pe scurt, ei ni se strang cata frunza si iarba la hotare, noi ne luam pantalonii maro si dam pe ei precum surdul in clopot, strangem cu totii medalii de TP, dupa care repetam actiunea, pasand astfel intre noi, ca mingea de ping-pong, obiectul discordiei, si anume Dobrogea si Republica Moldova.

Iata cateva date despre aceasta specie aparte numita Homo Kebabus, si taramul ei de bastina.

1) Conform legii votate in parlament, momentan ei sunt inamicul nostru natural, cu alte cuvinte avem un mic bonus de damage cand le dam pe cocoasa.

2) Unitatea lor militara de elita se numeste 57 ALAY. Sunt echivalentul pagan al NEMESIS. In RL 57 ALAY a fost regimentul 57 infanterie din Divizia 19 a armatei otomane , care a luptat impotriva armatei britanice la debarcarea acesteia in Galipoli, in primul razboi mondial (1915).

3) Meleagurile ce le detin includ pe langa regiunile lor core (cele din RL), cateva regiuni din orientul mijlociu, Arabia Saudita, Israel si Egipt. Granitele lor in momentul de fata sunt foarte fluide, datorita conflictului militar ce are loc in momentul de fata pe toate fronturile lor.

4) Scurt istoric :
Inca din fragede pruncii, noi am fost pe parti diferite ale baricadei. De la bun inceput noi am facut parte dintr-o alianta numita GUN, in timp ce ei luptau cot la cot alaturi de AEGIS.
Ei au ravnit la Republica Moldova si la Dobrogea (ori pentru bonusuri, ori pentru a avea o talpa in Europa), noi nu am vrut sa le cedam, astfel incat ei, alaturi de aliatii lor au intrat peste noi precum jderul intre gaini, si ne-au sters de pe harta, in timp ce aliatii nostri de atunci isi provocau placeri necrestine unii altora, fara a baga de seama faptul ca in Maramures se construiesc deja moschei si minarete.
Au urmat apoi lupte de gherila, razboaie de rezistenta prin toate colturile tarisoarei noastre, pana cand am reusit sa redobandim o regiune, si sa ne putem numi din nou o tara. Bineinteles, pentru a putea spera la un viitor ca si stat independent, ai nostri conducatori au agatat barda in cui, au luat stiloul in mana si s-au asezat la masa negocierii. Pe cai diplomatice ne-am recuperat restul regiunilor, cedand otomanilor regiunile pe care si le doreau,  si anume cele mai sus mentionate. A urmat o perioada de relativa neutralitate pentru noi, perioada in care ne-am lepadat de GUN, alianta ce s-a dizolvat cu totul ulterior, ne-am retras in colt si ne-am lins ranile.
Intre timp, tot pe cai diplomatice, dupa ore in sir de stat la ceai cu turcul, CP-ul nostru a negociat sa luam in primire Dobrogea contra unei chirii, respectiv una dintre regiunile Republicii Moldova. Ne-am permis aceasta aroganta in urma unei specule cum ca turcii ar prefera sa negocieze cu noi, decat sa-si consume resurse pe razboaie cu noi, fapt ce s-a dovedit a fi adevarat.

Unul din putinele adevaruri absolute din lumea asta este ca timpul trece. Odata cu trecerea timpului, se mai schimba si relatiile dintre oameni. Astfel, apropiindu-ne de prezent, relatiile dintre noi si AEGIS au devenit tot mai calde, in timp ce turcii au devenit tot mai distanti de aceasta alianta, pana in momentul in care ei au parasit-o si noi am aderat la ea. Schimbandu-se rolurile, s-au schimbat si pozitiile de negociere. Turcii isi cauta prieteni printre aliante destramate, in timp ce se razboiesc cu toti vecinii pentru suprematie in zona, iar noi, alaturi de aliatii nostri muscam fiecare din cate o parte a kebabului ucigas, sperand sa-l rapunem intr-o buna zi.
In concluzie, stimati cititori, in cazul in care vedeti turcul pe miriste, nu mai aplicati vechiul protocol (1. dat foc la holda, 2. otravit fantana, 3. violat fecioara), ci puneti mana pe goarna si coborati flinta din pod.
Multumita NEMESIS, suntem acum in postura de a le baga mortul in casa, si probabil ca nu ne vom opri pana nu gasim ceva ce sa rimeze cu Treceti batalioane romane bosforul.

In incheiere, am sa va las cu un citat inspirational, neo-modernist, care sa ne puna pe toti pe ganduri si sa ne faca sa ne dorim sa fim mai buni intre noi si cu noi insine