Newspaper from Republic of MoldovaIdeea Moldovei Mari – erezie, utopie sau piatră de temelie | Tweet
Published in Romania 
- Political debates and analysis - 4 - 24 Oct 17 02:00
„A fi sau a nu fi? Aceasta e întrebareaâ€
(Shakespeare)
Voi trece direct, fără ocolişuri, la ideea care ar putea să reprezinte unica opţiune strategică fundamentală a
Republicii Moldova pentru mulţi ani înainte, pînă în clipa înfăptuirii
ei. Este unica opţiune care, fiind acceptată spre realizare, poate plasa
această ţară în albia unei perspective de proporţii – opţiunea
independenţei, a suveranităţii şi a extinderii teritoriale. Repet, a
extinderii teritoriale. Altfel zis, mă refer la ideea Moldovei Unite.Am pus în titlul acestui articol trei dintre posibilele calificative cu care poate fi tratată această
orientare conceptuală: erezie, utopie şi piatră de temelie. Voi încerca
în cele ce urmează să abordez unele dintre invectivele care pot fi aduse
conceptului, dar şi unele replici drept răspuns la aceste invective.
Erezia
Afirmînd astăzi că eşti pentru refacerea teritorială a Moldovei medievale, înseamnă să rişti foarte serios să
fii etichetat în cele mai indiscrete moduri posibile. Iar eticheta de
„eretic†ar fi, probabil, una încă destul de indulgentă. Mentalul
socio-politic la zi din Republica Moldova este dominat de trei-patru
concepte fixe care pretind a fi dogmatice. Ele, aceste „dogme
conceptualeâ€, sînt înrădăcinate de o vreme ÅŸi sînt alimentate neîncetat
de diverse influenţe venite, în mare parte, din exterior. Din
perspectiva lor, orice idei sau viziuni care nu le respectă tiparul sînt
automat catalogate drept „ereticeâ€.Una din „dogme†susÅ£ine că Republica Moldova este un stat artificial, mic ÅŸi incapabil să supravieÅ£uiască
dacă nu aderă, de jure sau de facto, la o entitate statală mai mare.
Adepţii respectivei „dogme†sînt, de regulă, încurajaţi din afară,
înarmaţi „ideologic†şi cultivaţi în spiritul „revenirii în Eden-ul†de
altădată.„Dogma†însă poate fi răsturnată printr-o constatare ridicol de simplă şi evidentă – în ciuda tuturor
„apocalipselor†prognozate, Republica Moldova totuşi există. Timid,
lent, făcîndu-şi cucuie, păşind peste piedicile puse de către „vechii
prieteniâ€, de mai bine de un deceniu ÅŸi jumătate Republica Moldova îşi
scrie istoria, trecînd prin chinurile devenirii sale. Şi cu cît aceste
chinuri sînt mai teribile, cu atît mai mare e dorinţa de a supravieţui.
Iar referitor la „artificialitatea†acestui proiect de ţară, aici sîntem
nevoiţi să acceptăm o parte din argumente, dar cu precizarea imediată
că această nedreptate poate fi remediată printr-un singur mod, nu al
aderărilor şi integrărilor, ci al întregirii şi al înglobării celorlalte
porţiuni natale. Dar despre aceasta ceva mai încolo.A doua „dogmă†se referă la statutul identitar al poporului Republicii Moldova, care ar fi chipurile incert, gelatinos şi duplicitar. Nici nu avea cum să fie identitatea poporului tratată altfel, odată ce, pe diferite căi, erau induse idei care,
fiecare în parte şi toate la un loc, fărîmiţau „scheletul identitar†originar al ţării. Pe de o parte, s-a promovat cu insistenţă teza,
foarte seducătoare, precum că populaÅ£ia situată între Prut ÅŸi Nistru ar fi componentă a „naÅ£iunii româneâ€, deci „româniâ€. Pe de altă parte, s-a
tot vorbit că populaÅ£ia din Republica Moldova este una „polietnicăâ€,
mozaicată şi diluată identitar. În mijlocul unor asemenea confruntări şi
convingeri opuse, propagate cu măiestrie, era firesc să se înregistreze
un dezechilibru şi o confuzie identitară, această situaţie, fiind
speculată în plan politic şi mai fiind încă potențial susceptibilă de a fi speculată.Lucrurile au fost clarificate, parţial, de datele recensămîntului efectuat în 2004, potrivit cărora, populaţia
băştinaşă constituie circa 80% din totalul locuitorilor intervievaţi.
Această constatare, alături de procentajul destul de modest care le-a
revenit celorlalte etnii conlocuitoare, atestă clar faptul că ideea de
„stat polietnic†nu-şi găseşte un suport justificat şi nu reflectă
situaţia reală din ţară. O altă constatare este că dincolo de
eventualele manipulări în operarea cu datele, majoritatea covîrşitoare a
populaÅ£iei băştinaÅŸe totuÅŸi s-a autoidentificat ca „moldoveniâ€. Deci,
la modul practic, Republica Moldova este un stat moldovenesc sau al
moldovenilor, o observaţie certă, dar necesară în contextul a ceea ce va
urma.Pe timpuri, aflîndu-ne în componenţa Uniunii Sovietice, consideram că aveam o oarecare identitate, dar nu
aveam libertate. Şi nu ne puteam proiecta dezvoltarea. În prezent însă
considerăm că avem o oarecare libertate, dar ni se spune că nu avem
identitate. Şi iarăşi nu ne putem proiecta dezvoltarea.Acum, odată determinîndu-se că există o populaţie categoric majoritară, ai cărei exponenţi se autodefinesc ca
fiind „moldoveniâ€, ne apropiem de miezul chestiunii care reprezintă
„nucleul dur†şi punctul de referinţă esenţial şi principial la care
trebuie să ne raportăm ori de cîte ori punem în discuţie trecutul,
prezentul ÅŸi viitorul nostru. Pornind de la „cine suntemâ€, înÅ£elegem ce
urmează „să facemâ€.Etnicul unui popor este referinÅ£a naturală, indiscutabilă ÅŸi fundamentală prin definirea lui. ÃŽn marea lor
majoritate, statele s-au creat în baza principiului etnic, adică a
„sîngelui comunâ€, dar ÅŸi a „teritoriului comun†şi această formă de
creare a unui stat este unica valabilă şi legitimă în termeni de
istorie, drept natural şi destin.Pornind de la acest considerent, populaţia majoritară din Republica Moldova este succesoarea directă a
poporului moldovean care a format statul originar Moldova ÅŸi care ÅŸi-a
dezvoltat o constituţie etnică distinctă în arealul geopolitic în care a
existat. Victimă însă a intemperiilor istorice, dar şi a diferitelor
„înÅ£elegeriâ€, poporul moldovean a fost fragmentat în trei porÅ£iuni,
repartizate pe teritoriile a trei state: Republica Moldova, România şi
Ucraina.Revenind la „dogma†care condamnă revendicarea identităţii etnice moldoveneşti, această
reacţiune din partea „dogmaticilor†nu poate trezi decît nedumerire şi
suspiciune. A spune că eşti moldovean înseamnă oare a greşi cu ceva? De
ce atîta opoziţie şi atîta înverşunare faţă de cei care îndrăznesc,
oriunde ar fi ei, să-şi declare şi să-şi afirme identitatea nativă şi
originară de etnic moldovean?E simptomatică, în acest sens, reacţia categorică a instituţiilor române faţă de intenţia unui grup de cetăţeni
români de la Iaşi de a înregistra Asociaţia „Comunitatea Moldovenilor
din Româniaâ€. ÃŽnvinuiÅ£i de activitate anticonstituÅ£ională ÅŸi numiÅ£i
„cozi de toporâ€, fondatorii asociaÅ£iei au fost puÅŸi la „stîlpul
infamiei†şi declaraÅ£i aproape „trădători de neamâ€. O reacÅ£ie, deci,
foarte emoţională, panicardă chiar. De ce oare? De ce să se teamă
România de înfiinÅ£area unei „comunităţi a moldovenilorâ€, dacă se tot
declară că etnie moldovenească nu există şi, deci, nu ar avea de unde să
existe şi susţinători? Sau poate ar avea?Să ne amintim că în anul 2000 în România a fost creat Partidul Moldovenilor, prezidat de Constantin Simirad,
ex-primar de Iaşi. Formaţiunea a fost însă rapid înglobată în componenţa
PSD-ului.Mai recent, în discursul său din 24 ianuarie a.c., la Iaşi, preşedintele României, Traian Băsescu, iată că a
menÅ£ionat de trei ori etnonimul „moldoveniâ€, în timp ce se adresa
mulţimii. Deci, o delimitare totuşi există?Cea de-a treia „dogmă†susţine că în Republica Moldova nu pot exista interese politice separate de un anumit
angajament în exterior. Aici, fie că eşti pro-occidental, implicit
pro-român, fie că eşti pro-rus. A treia poziţie nu e recunoscută. Alb şi
negru; est ÅŸi vest; sau controlat de Kremlin, sau curtat de BucureÅŸti;
sau te dai sub NATO, sau eÅŸti sub papucul Moscovei; sau eÅŸti cu „noiâ€,
sau eşti cu „ceilalţi†ş.a.m.d. Acestea sînt nişte distincţii şi
divizări destul de manipulatorii, inclusiv prin primitivismul lor.Consider că această limitare la dualitate este una greşită şi în fond artificială. Ne-am obişnuit să privim lucrurile prin această prismă şi această obişnuinţă le ajută unor
forţe din interior şi din exterior să ne dirijeze şi să ne intoxice. De
exemplu, dacă cineva încearcă să-şi afirme identitatea de moldovean şi
să revendice fosta unitate de „sînge ÅŸi pămîntâ€, agenÅ£ii dualismului
primitiv imediat încep să-l asocieze cu anumite structuri oculte. Logica
lor e naiv de simplă: moldovean = moldovenism = concept al
guvernanţilor comunişti = interesele ruşilor. Aşa ajungi, din poziţia de
promotor al propriei origini etnice în cea de „agent al Kremlinuluiâ€.
Aberant. Dar asta e consecinţa reflexelor denaturate care ni s-au
inoculat cu grijă de diverÅŸi „prieteniâ€, reflexe ÅŸi referinÅ£e în baza
cărora destui falşi „patrioţi†înţeleg să ne clasifice.Exista o a treia cale, o a treia opţiune, cea de mijloc, care nu ţine de dreapta şi de stînga, de vest şi
de est, de Zeus şi de Satan. Calea de mijloc presupune că centrul de
greutate şi de referinţă al unui popor nu se află la vecinii din dreapta
sau la cei din stînga, ci se află exact în mijlocul teritoriilor sale.
Opţiunea de mijloc înseamnă că există un singur interes – cel naţional;
înseamnă să fii dincolo de reverenţele „dictate de împrejurări†şi să
urmăreşti propriile scopuri, chiar dacă la o etapă ele coincid cu ale
unui „aliatâ€, iar la altă etapă – cu ale altuia. A treia cale înseamnă
să existe o doctrină naÅ£ională clară, o doctrină a statalităţii.A patra „dogmăâ€, care o completează pe precedenta ÅŸi care încorsetează în felul ei aspiraÅ£iile Republicii
Moldova, este că acest stat, acest popor este un „veşnic ostatic al
intereselor străineâ€. Ni s-a cultivat complexul de inferioritate, ni
l-am cultivat noi înşine cu un fel de patimă bolnăvicioasă. Ne-am tot
autobiciuit, ne-am tot umilit ÅŸi gudurat la „picioarele coloÅŸilorâ€,
reamintind în permanenţă unii altora vorba veche despre „înţelepciunea
capului plecatâ€. De fiecare dată, cînd ne supunea o putere sau alta,
primul lucru care ni se întîmpla era că elitele erau fie decimate, fie
cumpărate, fie deportate şi spulberate în afară.La acutizarea tuturor acestor complexe, pierderi şi frustrări au contribuit, în zilele noastre şi problemele
economice, şi divergenţele sociale, şi conflictele induse, şi
guvernările profitoare şi incompetente, toate ca una.Mă întreb uneori: circumstanţele impun starea de spirit sau totuşi starea de spirit creează circumstanţe? Ni
s-a înrădăcinat, aproape arhetipal, mitul „viÅ£elului blîndâ€, care suge
de la două vaci; mitul de Å£ară ‒ „papă lapteâ€. Cît e de avantajos acest
comportament? Mi se pare că am păţit-o ca acel emblematic soldat
„indecis†care, hotărît să se pună bine cu ambele tabere beligerante,
s-a îmbrăcat mixt, cu tunică roşie, dar cu pantaloni albaştri şi a
coborît pe cîmpul de luptă. Ce a cîştigat? Au tras în el din ambele
direcţii! Istoria arată că obţine nu cel care cerşeşte, ci doar cel care
cere, care pretinde, care smulge.Au mai avut ÅŸi alte ţări „mari depresiiâ€. ÃŽnsă s-au mai schimbat lucrurile, s-au mai schimbat vremurile
şi cînd a venit momentul oportun, au ştiut să se refacă. Totul este
trecător. Se dezumflă, mai devreme sau mai tîrziu ÅŸi unii „coloÅŸiâ€, se
mai destramă unele „puteriâ€, tot aÅŸa cum se mai cicatrizează rănile, se
reformează elitele, se mai rezolvă conflictele, se mai consolidează
năzuinţele. Sună utopic? Fireşte. Dar arătaţi-mi un singur proiect de
anvergură care să nu fi părut iniţial utopic?
Utopie sau piatră de temelie?
Pentru Republica Moldova există o singură cale să rămînă în istorie şi să facă istorie. Aceasta este calea
revenirii în timp în parametrii săi teritoriali originari, prin
restabilirea comunităţii etnice. Pămînt şi Sînge – acestea sînt
fundamentele reale şi naturale, care asigură naşterea şi trăinicia unui
stat. Restul sînt ficţiuni, simboluri şi instrumentări politice.Noi nu sîntem o provincie, o gubernie sau partea rătăcită a vreunei naţiuni. Atît timp cît ne vom considera aşa, un fragment orfan, atît timp vom
rămîne incapabili să trecem dincolo de limitele înguste pe care noi
înşine ni le-am trasat.Dezideratul unităţii etnice şi teritoriale, inteligent cultivat şi proiectat, este capabil să
catalizeze procesele din interiorul Republicii Moldova. Numai astfel
poate fi realizată coeziunea poporului, în jurul unei idei care să-l
reprezinte şi care să-i redea demnitatea de sine. Poate sună cinic, iar
pentru unii chiar tulburător, dar moldovenii, pentru a se realiza în
deplinătatea talentelor şi a năzuinţelor sale trebuie să-şi
restabilească „spaÅ£iul vitalâ€. Nu în înÅ£elesul profanat pe care îl mai
comportă acest termen, nu prin smulgerea unor teritorii care nu ne
aparţin, ci prin alipirea pămînturilor care ne-au aparţinut.Înţeleg prea bine că aceste idei sună poate fără ecou în vitregia zilelor de azi şi de mîine. Însă ceea ce se poate face acum, este să se dea impulsul corect orientat. Perspectiva şi
progresul nu au de a face cu viteza, ci cu direcţia. Viitorul e creat
de noi, dar nu pentru noi.Primele condiţii cărora trebuie să le corespundă Republica Moldova este să-şi reliefeze foarte clar
aspiraţiile, să-şi promoveze o imagine bine lucrată, să se dezvolte
continuu şi accelerat, în plan economic, cultural, ştiinţific, politic,
social. Republica Moldova trebuie să devină un stat foarte atractiv,
atractiv în primul rînd, pentru moldovenii de pretutindeni. Pentru a
purcede spre realizarea acestor condiţii trebuie să existe nişte valori
clare şi acceptate de către populaţia majoritară şi o conducere
competentă, modernă, care ar urma doar interesele propriului stat.Trebuie pus accentul pe ceea ce ne defineşte, pe ceea ce ne uneşte, pe tradiţii şi cultură. Obligatorie
pentru toţi trebuie să fie însuşirea şi practicarea limbii de stat, ca
unică limbă oficială şi de administrare pe teritoriul republicii.
Denumirea limbii este limba română şi aceasta este o realitate pe care
trebuie să o acceptăm. Cu cît e mai vast arealul de utilizare al limbii
cu atît e mai bine.Guvernarea comunistă a fost pentru Republica Moldova un „rău necesar†şi asta pentru că ei, comuniştii, au
fost primii care într-un mod tranşant au repus pe agenda politică
chestiunea identităţii moldoveneşti. Problema lor este că au procedat de
cele mai multe ori brutal şi au asociat această idee cu propriile
interese şi orientări politice, discreditînd-o în cele din urmă. Dar
diamantul, din cîte se ştie, rămîne diamant chiar dacă e aruncat în
noroi. Dacă îl cureţi, străluceşte din nou. Aşa e şi cu ideea
respectivă. În mîinile unei alte conduceri ar putea să fie promovată cu
mai mult tact şi inteligenţă.Conducerea comunistă însă pentru a nu rămîne în istoria Republicii Moldova ca o conducere care a fost pe
„jumătate gravidăâ€, trebuie să-ÅŸi ducă pînă la capăt stindardul pe care
l-a afişat. Aluziile revendicative lansate de către comunişti dincolo de
Prut sînt inexacte, fie şi din considerentul că, la urma urmei,
moldoveni sînt şi dincolo de Nistru. Şi nu mă refer la regiunea
transnistreană, ci la teritoriile acum ucrainene, dar care, într-un
trecut istoric, au aparţinut Moldovei şi pe care încă locuiesc
comunităţi de moldoveni. Moldovenii din Republica Moldova urmează să
evalueze foarte serios oportunitatea de a-ÅŸi revendica teritoriile sale
din Ucraina, din regiunea Cernăuţi, Bucovina, Bugeac. Acest lucru nu
poate fi lăsat la discreţia altora, pentru că nimeni nu va ceda
teritorii din proprie iniţiativă. Actuala conducere încă mai poate şi
trebuie să pună pe tapet acest subiect.Totodată, trebuie intensificat schimbul cultural dintre Republica Moldova şi comunităţile etnice respective,
pentru dezinhibarea identitară a moldovenilor din regiuni. Trebuie să
fim consecvenţi şi în intenţiile noastre de a beneficia de ieşirea la
Marea Neagră, terminalul de la Giurgiuleşti fiind, în prezent, unica
modalitate prin care această intenţie poate fi realizată.Soarta viitoare a Ucrainei, în fond, nu este una cu prognoze foarte optimiste. Acest megaproiect politic care se
numeşte Ucraina, fiind croit din fragmente aparţinînd altor state, ar
putea să se dezmembreze la o adică, fie şi peste decenii. Dacă i se
întîmplă, legăturile cu pămînturile noastre de acolo trebuiesc
fortificate de pe acum.Cînd vom lua ca stat o poziţie hotărîtă şi revendicativă în raport cu statele vecine, imaginea noastră în plan
extern ar putea suporta o metamorfoză favorabilă.Transnistria se simte importantă pentru că noi îi acordăm importanţă excesivă. Cei din stînga Nistrului trebuie să înţeleagă că scopul Republicii Moldova este să-şi consolideze
statalitatea şi reîntregirea teritorială. Mai mult, scopul nostru cu
bătaie lungă este alipirea teritoriilor istorice. Cînd vor înţelege că
toate conducerile de la Chişinău sînt ferme în decizia lor de a nu-şi
schimba adresa politică şi îşi propun să formeze un stat solid în
regiune, atitudinea lor faţă de noi s-ar putea modifica. Şi schimbarea
atitudinii e un prim pas, unul foarte important.Păstrarea neutralităţii şi excluderea oricărui element militar străin de pe teritoriul nostru trebuie să fie
un alt obiectiv asupra căruia urmează să se insiste în mod categoric.
Chiar şi cu Federaţia Rusă negocierile pot fi purtate într-un mod mai
încrezător şi mai pragmatic. Noilor conduceri poate le va reuşi mai
bine.Cei care duc o „politică de ierbivore†în relaÅ£iile cu alte state, sînt priviÅ£i ca niÅŸte „ierbivoreâ€. Noi
practic nu mai avem ce pierde. Iar cînd nu mai ai unde să faci un pas
înapoi, nu îţi rămîne decît să faci paşi înainte.În dezvoltarea lui, în cucerire sau extindere, un popor are o singură limită – limita propriei cutezanţe.
(Shakespeare)
Republicii Moldova pentru mulţi ani înainte, pînă în clipa înfăptuirii
ei. Este unica opţiune care, fiind acceptată spre realizare, poate plasa
această ţară în albia unei perspective de proporţii – opţiunea
independenţei, a suveranităţii şi a extinderii teritoriale. Repet, a
extinderii teritoriale. Altfel zis, mă refer la ideea Moldovei Unite.Am pus în titlul acestui articol trei dintre posibilele calificative cu care poate fi tratată această
orientare conceptuală: erezie, utopie şi piatră de temelie. Voi încerca
în cele ce urmează să abordez unele dintre invectivele care pot fi aduse
conceptului, dar şi unele replici drept răspuns la aceste invective.
Erezia
Afirmînd astăzi că eşti pentru refacerea teritorială a Moldovei medievale, înseamnă să rişti foarte serios să
fii etichetat în cele mai indiscrete moduri posibile. Iar eticheta de
„eretic†ar fi, probabil, una încă destul de indulgentă. Mentalul
socio-politic la zi din Republica Moldova este dominat de trei-patru
concepte fixe care pretind a fi dogmatice. Ele, aceste „dogme
conceptualeâ€, sînt înrădăcinate de o vreme ÅŸi sînt alimentate neîncetat
de diverse influenţe venite, în mare parte, din exterior. Din
perspectiva lor, orice idei sau viziuni care nu le respectă tiparul sînt
automat catalogate drept „ereticeâ€.Una din „dogme†susÅ£ine că Republica Moldova este un stat artificial, mic ÅŸi incapabil să supravieÅ£uiască
dacă nu aderă, de jure sau de facto, la o entitate statală mai mare.
Adepţii respectivei „dogme†sînt, de regulă, încurajaţi din afară,
înarmaţi „ideologic†şi cultivaţi în spiritul „revenirii în Eden-ul†de
altădată.„Dogma†însă poate fi răsturnată printr-o constatare ridicol de simplă şi evidentă – în ciuda tuturor
„apocalipselor†prognozate, Republica Moldova totuşi există. Timid,
lent, făcîndu-şi cucuie, păşind peste piedicile puse de către „vechii
prieteniâ€, de mai bine de un deceniu ÅŸi jumătate Republica Moldova îşi
scrie istoria, trecînd prin chinurile devenirii sale. Şi cu cît aceste
chinuri sînt mai teribile, cu atît mai mare e dorinţa de a supravieţui.
Iar referitor la „artificialitatea†acestui proiect de ţară, aici sîntem
nevoiţi să acceptăm o parte din argumente, dar cu precizarea imediată
că această nedreptate poate fi remediată printr-un singur mod, nu al
aderărilor şi integrărilor, ci al întregirii şi al înglobării celorlalte
porţiuni natale. Dar despre aceasta ceva mai încolo.A doua „dogmă†se referă la statutul identitar al poporului Republicii Moldova, care ar fi chipurile incert, gelatinos şi duplicitar. Nici nu avea cum să fie identitatea poporului tratată altfel, odată ce, pe diferite căi, erau induse idei care,
fiecare în parte şi toate la un loc, fărîmiţau „scheletul identitar†originar al ţării. Pe de o parte, s-a promovat cu insistenţă teza,
foarte seducătoare, precum că populaÅ£ia situată între Prut ÅŸi Nistru ar fi componentă a „naÅ£iunii româneâ€, deci „româniâ€. Pe de altă parte, s-a
tot vorbit că populaÅ£ia din Republica Moldova este una „polietnicăâ€,
mozaicată şi diluată identitar. În mijlocul unor asemenea confruntări şi
convingeri opuse, propagate cu măiestrie, era firesc să se înregistreze
un dezechilibru şi o confuzie identitară, această situaţie, fiind
speculată în plan politic şi mai fiind încă potențial susceptibilă de a fi speculată.Lucrurile au fost clarificate, parţial, de datele recensămîntului efectuat în 2004, potrivit cărora, populaţia
băştinaşă constituie circa 80% din totalul locuitorilor intervievaţi.
Această constatare, alături de procentajul destul de modest care le-a
revenit celorlalte etnii conlocuitoare, atestă clar faptul că ideea de
„stat polietnic†nu-şi găseşte un suport justificat şi nu reflectă
situaţia reală din ţară. O altă constatare este că dincolo de
eventualele manipulări în operarea cu datele, majoritatea covîrşitoare a
populaÅ£iei băştinaÅŸe totuÅŸi s-a autoidentificat ca „moldoveniâ€. Deci,
la modul practic, Republica Moldova este un stat moldovenesc sau al
moldovenilor, o observaţie certă, dar necesară în contextul a ceea ce va
urma.Pe timpuri, aflîndu-ne în componenţa Uniunii Sovietice, consideram că aveam o oarecare identitate, dar nu
aveam libertate. Şi nu ne puteam proiecta dezvoltarea. În prezent însă
considerăm că avem o oarecare libertate, dar ni se spune că nu avem
identitate. Şi iarăşi nu ne putem proiecta dezvoltarea.Acum, odată determinîndu-se că există o populaţie categoric majoritară, ai cărei exponenţi se autodefinesc ca
fiind „moldoveniâ€, ne apropiem de miezul chestiunii care reprezintă
„nucleul dur†şi punctul de referinţă esenţial şi principial la care
trebuie să ne raportăm ori de cîte ori punem în discuţie trecutul,
prezentul ÅŸi viitorul nostru. Pornind de la „cine suntemâ€, înÅ£elegem ce
urmează „să facemâ€.Etnicul unui popor este referinÅ£a naturală, indiscutabilă ÅŸi fundamentală prin definirea lui. ÃŽn marea lor
majoritate, statele s-au creat în baza principiului etnic, adică a
„sîngelui comunâ€, dar ÅŸi a „teritoriului comun†şi această formă de
creare a unui stat este unica valabilă şi legitimă în termeni de
istorie, drept natural şi destin.Pornind de la acest considerent, populaţia majoritară din Republica Moldova este succesoarea directă a
poporului moldovean care a format statul originar Moldova ÅŸi care ÅŸi-a
dezvoltat o constituţie etnică distinctă în arealul geopolitic în care a
existat. Victimă însă a intemperiilor istorice, dar şi a diferitelor
„înÅ£elegeriâ€, poporul moldovean a fost fragmentat în trei porÅ£iuni,
repartizate pe teritoriile a trei state: Republica Moldova, România şi
Ucraina.Revenind la „dogma†care condamnă revendicarea identităţii etnice moldoveneşti, această
reacţiune din partea „dogmaticilor†nu poate trezi decît nedumerire şi
suspiciune. A spune că eşti moldovean înseamnă oare a greşi cu ceva? De
ce atîta opoziţie şi atîta înverşunare faţă de cei care îndrăznesc,
oriunde ar fi ei, să-şi declare şi să-şi afirme identitatea nativă şi
originară de etnic moldovean?E simptomatică, în acest sens, reacţia categorică a instituţiilor române faţă de intenţia unui grup de cetăţeni
români de la Iaşi de a înregistra Asociaţia „Comunitatea Moldovenilor
din Româniaâ€. ÃŽnvinuiÅ£i de activitate anticonstituÅ£ională ÅŸi numiÅ£i
„cozi de toporâ€, fondatorii asociaÅ£iei au fost puÅŸi la „stîlpul
infamiei†şi declaraÅ£i aproape „trădători de neamâ€. O reacÅ£ie, deci,
foarte emoţională, panicardă chiar. De ce oare? De ce să se teamă
România de înfiinÅ£area unei „comunităţi a moldovenilorâ€, dacă se tot
declară că etnie moldovenească nu există şi, deci, nu ar avea de unde să
existe şi susţinători? Sau poate ar avea?Să ne amintim că în anul 2000 în România a fost creat Partidul Moldovenilor, prezidat de Constantin Simirad,
ex-primar de Iaşi. Formaţiunea a fost însă rapid înglobată în componenţa
PSD-ului.Mai recent, în discursul său din 24 ianuarie a.c., la Iaşi, preşedintele României, Traian Băsescu, iată că a
menÅ£ionat de trei ori etnonimul „moldoveniâ€, în timp ce se adresa
mulţimii. Deci, o delimitare totuşi există?Cea de-a treia „dogmă†susţine că în Republica Moldova nu pot exista interese politice separate de un anumit
angajament în exterior. Aici, fie că eşti pro-occidental, implicit
pro-român, fie că eşti pro-rus. A treia poziţie nu e recunoscută. Alb şi
negru; est ÅŸi vest; sau controlat de Kremlin, sau curtat de BucureÅŸti;
sau te dai sub NATO, sau eÅŸti sub papucul Moscovei; sau eÅŸti cu „noiâ€,
sau eşti cu „ceilalţi†ş.a.m.d. Acestea sînt nişte distincţii şi
divizări destul de manipulatorii, inclusiv prin primitivismul lor.Consider că această limitare la dualitate este una greşită şi în fond artificială. Ne-am obişnuit să privim lucrurile prin această prismă şi această obişnuinţă le ajută unor
forţe din interior şi din exterior să ne dirijeze şi să ne intoxice. De
exemplu, dacă cineva încearcă să-şi afirme identitatea de moldovean şi
să revendice fosta unitate de „sînge ÅŸi pămîntâ€, agenÅ£ii dualismului
primitiv imediat încep să-l asocieze cu anumite structuri oculte. Logica
lor e naiv de simplă: moldovean = moldovenism = concept al
guvernanţilor comunişti = interesele ruşilor. Aşa ajungi, din poziţia de
promotor al propriei origini etnice în cea de „agent al Kremlinuluiâ€.
Aberant. Dar asta e consecinţa reflexelor denaturate care ni s-au
inoculat cu grijă de diverÅŸi „prieteniâ€, reflexe ÅŸi referinÅ£e în baza
cărora destui falşi „patrioţi†înţeleg să ne clasifice.Exista o a treia cale, o a treia opţiune, cea de mijloc, care nu ţine de dreapta şi de stînga, de vest şi
de est, de Zeus şi de Satan. Calea de mijloc presupune că centrul de
greutate şi de referinţă al unui popor nu se află la vecinii din dreapta
sau la cei din stînga, ci se află exact în mijlocul teritoriilor sale.
Opţiunea de mijloc înseamnă că există un singur interes – cel naţional;
înseamnă să fii dincolo de reverenţele „dictate de împrejurări†şi să
urmăreşti propriile scopuri, chiar dacă la o etapă ele coincid cu ale
unui „aliatâ€, iar la altă etapă – cu ale altuia. A treia cale înseamnă
să existe o doctrină naÅ£ională clară, o doctrină a statalităţii.A patra „dogmăâ€, care o completează pe precedenta ÅŸi care încorsetează în felul ei aspiraÅ£iile Republicii
Moldova, este că acest stat, acest popor este un „veşnic ostatic al
intereselor străineâ€. Ni s-a cultivat complexul de inferioritate, ni
l-am cultivat noi înşine cu un fel de patimă bolnăvicioasă. Ne-am tot
autobiciuit, ne-am tot umilit ÅŸi gudurat la „picioarele coloÅŸilorâ€,
reamintind în permanenţă unii altora vorba veche despre „înţelepciunea
capului plecatâ€. De fiecare dată, cînd ne supunea o putere sau alta,
primul lucru care ni se întîmpla era că elitele erau fie decimate, fie
cumpărate, fie deportate şi spulberate în afară.La acutizarea tuturor acestor complexe, pierderi şi frustrări au contribuit, în zilele noastre şi problemele
economice, şi divergenţele sociale, şi conflictele induse, şi
guvernările profitoare şi incompetente, toate ca una.Mă întreb uneori: circumstanţele impun starea de spirit sau totuşi starea de spirit creează circumstanţe? Ni
s-a înrădăcinat, aproape arhetipal, mitul „viÅ£elului blîndâ€, care suge
de la două vaci; mitul de Å£ară ‒ „papă lapteâ€. Cît e de avantajos acest
comportament? Mi se pare că am păţit-o ca acel emblematic soldat
„indecis†care, hotărît să se pună bine cu ambele tabere beligerante,
s-a îmbrăcat mixt, cu tunică roşie, dar cu pantaloni albaştri şi a
coborît pe cîmpul de luptă. Ce a cîştigat? Au tras în el din ambele
direcţii! Istoria arată că obţine nu cel care cerşeşte, ci doar cel care
cere, care pretinde, care smulge.Au mai avut ÅŸi alte ţări „mari depresiiâ€. ÃŽnsă s-au mai schimbat lucrurile, s-au mai schimbat vremurile
şi cînd a venit momentul oportun, au ştiut să se refacă. Totul este
trecător. Se dezumflă, mai devreme sau mai tîrziu ÅŸi unii „coloÅŸiâ€, se
mai destramă unele „puteriâ€, tot aÅŸa cum se mai cicatrizează rănile, se
reformează elitele, se mai rezolvă conflictele, se mai consolidează
năzuinţele. Sună utopic? Fireşte. Dar arătaţi-mi un singur proiect de
anvergură care să nu fi părut iniţial utopic?
Utopie sau piatră de temelie?
Pentru Republica Moldova există o singură cale să rămînă în istorie şi să facă istorie. Aceasta este calea
revenirii în timp în parametrii săi teritoriali originari, prin
restabilirea comunităţii etnice. Pămînt şi Sînge – acestea sînt
fundamentele reale şi naturale, care asigură naşterea şi trăinicia unui
stat. Restul sînt ficţiuni, simboluri şi instrumentări politice.Noi nu sîntem o provincie, o gubernie sau partea rătăcită a vreunei naţiuni. Atît timp cît ne vom considera aşa, un fragment orfan, atît timp vom
rămîne incapabili să trecem dincolo de limitele înguste pe care noi
înşine ni le-am trasat.Dezideratul unităţii etnice şi teritoriale, inteligent cultivat şi proiectat, este capabil să
catalizeze procesele din interiorul Republicii Moldova. Numai astfel
poate fi realizată coeziunea poporului, în jurul unei idei care să-l
reprezinte şi care să-i redea demnitatea de sine. Poate sună cinic, iar
pentru unii chiar tulburător, dar moldovenii, pentru a se realiza în
deplinătatea talentelor şi a năzuinţelor sale trebuie să-şi
restabilească „spaÅ£iul vitalâ€. Nu în înÅ£elesul profanat pe care îl mai
comportă acest termen, nu prin smulgerea unor teritorii care nu ne
aparţin, ci prin alipirea pămînturilor care ne-au aparţinut.Înţeleg prea bine că aceste idei sună poate fără ecou în vitregia zilelor de azi şi de mîine. Însă ceea ce se poate face acum, este să se dea impulsul corect orientat. Perspectiva şi
progresul nu au de a face cu viteza, ci cu direcţia. Viitorul e creat
de noi, dar nu pentru noi.Primele condiţii cărora trebuie să le corespundă Republica Moldova este să-şi reliefeze foarte clar
aspiraţiile, să-şi promoveze o imagine bine lucrată, să se dezvolte
continuu şi accelerat, în plan economic, cultural, ştiinţific, politic,
social. Republica Moldova trebuie să devină un stat foarte atractiv,
atractiv în primul rînd, pentru moldovenii de pretutindeni. Pentru a
purcede spre realizarea acestor condiţii trebuie să existe nişte valori
clare şi acceptate de către populaţia majoritară şi o conducere
competentă, modernă, care ar urma doar interesele propriului stat.Trebuie pus accentul pe ceea ce ne defineşte, pe ceea ce ne uneşte, pe tradiţii şi cultură. Obligatorie
pentru toţi trebuie să fie însuşirea şi practicarea limbii de stat, ca
unică limbă oficială şi de administrare pe teritoriul republicii.
Denumirea limbii este limba română şi aceasta este o realitate pe care
trebuie să o acceptăm. Cu cît e mai vast arealul de utilizare al limbii
cu atît e mai bine.Guvernarea comunistă a fost pentru Republica Moldova un „rău necesar†şi asta pentru că ei, comuniştii, au
fost primii care într-un mod tranşant au repus pe agenda politică
chestiunea identităţii moldoveneşti. Problema lor este că au procedat de
cele mai multe ori brutal şi au asociat această idee cu propriile
interese şi orientări politice, discreditînd-o în cele din urmă. Dar
diamantul, din cîte se ştie, rămîne diamant chiar dacă e aruncat în
noroi. Dacă îl cureţi, străluceşte din nou. Aşa e şi cu ideea
respectivă. În mîinile unei alte conduceri ar putea să fie promovată cu
mai mult tact şi inteligenţă.Conducerea comunistă însă pentru a nu rămîne în istoria Republicii Moldova ca o conducere care a fost pe
„jumătate gravidăâ€, trebuie să-ÅŸi ducă pînă la capăt stindardul pe care
l-a afişat. Aluziile revendicative lansate de către comunişti dincolo de
Prut sînt inexacte, fie şi din considerentul că, la urma urmei,
moldoveni sînt şi dincolo de Nistru. Şi nu mă refer la regiunea
transnistreană, ci la teritoriile acum ucrainene, dar care, într-un
trecut istoric, au aparţinut Moldovei şi pe care încă locuiesc
comunităţi de moldoveni. Moldovenii din Republica Moldova urmează să
evalueze foarte serios oportunitatea de a-ÅŸi revendica teritoriile sale
din Ucraina, din regiunea Cernăuţi, Bucovina, Bugeac. Acest lucru nu
poate fi lăsat la discreţia altora, pentru că nimeni nu va ceda
teritorii din proprie iniţiativă. Actuala conducere încă mai poate şi
trebuie să pună pe tapet acest subiect.Totodată, trebuie intensificat schimbul cultural dintre Republica Moldova şi comunităţile etnice respective,
pentru dezinhibarea identitară a moldovenilor din regiuni. Trebuie să
fim consecvenţi şi în intenţiile noastre de a beneficia de ieşirea la
Marea Neagră, terminalul de la Giurgiuleşti fiind, în prezent, unica
modalitate prin care această intenţie poate fi realizată.Soarta viitoare a Ucrainei, în fond, nu este una cu prognoze foarte optimiste. Acest megaproiect politic care se
numeşte Ucraina, fiind croit din fragmente aparţinînd altor state, ar
putea să se dezmembreze la o adică, fie şi peste decenii. Dacă i se
întîmplă, legăturile cu pămînturile noastre de acolo trebuiesc
fortificate de pe acum.Cînd vom lua ca stat o poziţie hotărîtă şi revendicativă în raport cu statele vecine, imaginea noastră în plan
extern ar putea suporta o metamorfoză favorabilă.Transnistria se simte importantă pentru că noi îi acordăm importanţă excesivă. Cei din stînga Nistrului trebuie să înţeleagă că scopul Republicii Moldova este să-şi consolideze
statalitatea şi reîntregirea teritorială. Mai mult, scopul nostru cu
bătaie lungă este alipirea teritoriilor istorice. Cînd vor înţelege că
toate conducerile de la Chişinău sînt ferme în decizia lor de a nu-şi
schimba adresa politică şi îşi propun să formeze un stat solid în
regiune, atitudinea lor faţă de noi s-ar putea modifica. Şi schimbarea
atitudinii e un prim pas, unul foarte important.Păstrarea neutralităţii şi excluderea oricărui element militar străin de pe teritoriul nostru trebuie să fie
un alt obiectiv asupra căruia urmează să se insiste în mod categoric.
Chiar şi cu Federaţia Rusă negocierile pot fi purtate într-un mod mai
încrezător şi mai pragmatic. Noilor conduceri poate le va reuşi mai
bine.Cei care duc o „politică de ierbivore†în relaÅ£iile cu alte state, sînt priviÅ£i ca niÅŸte „ierbivoreâ€. Noi
practic nu mai avem ce pierde. Iar cînd nu mai ai unde să faci un pas
înapoi, nu îţi rămîne decît să faci paşi înainte.În dezvoltarea lui, în cucerire sau extindere, un popor are o singură limită – limita propriei cutezanţe.
Support
MitropolitanulMoldova MeaMircea X8Mircea X8Mircea X8Mircea X8Mircea X8Comments (4)
Facebook
Instagram
Discord
Reddit