Unirea Basarabiei cu Romania | Tweet
Published in Romania 
- Social interactions and entertainment - 4 - 27 Mar 18 10:42
          27 martie1918
Sfatul Ţării de la Chişinău (organul legislativ reprezentativ), întrunit în şedinţă solemnă, hotărăşte, prin majoritatea absolută a votului, unirea Basarabiei cu România (după 106 ani de dominaţie rusă). Unirea Basarabiei cu România a avut loc la 9 aprilie 1918 (27 martie pe stil vechi) şi a fost în fapt reunificarea vechii provincii româneşti Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită de Rusia în 1812.
Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România pentru a forma România Mare. Efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, atunci când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov.Dezmembrarea Imperiului rus care s-a produs în urma revoluţiei ruse din februarie 1917 a însemnat momentul crucial în care popoarele imperiului au accelerat lupta pentru afirmarea identităţii naţionale şi pentru propria organizare în state naţionale proprii, pe baza principiului autodeterminării. Basarabia, care fusese ruptă din Moldova în 1812, se găsea în situaţia unică de a se putea desprinde definitiv de Rusia. Cu toate că suferise un proces brutal de rusificare în cei 100 de ani de dominaţie rusească, fosta provincie continua să fie în marea ei majoritate românească, mai bine de 65% dintre locuitori fiind români. În aceste condiţii şi făcând apel la dreptul istoric, Basarabia a urmărit mai întâi autonomia faţă de Rusia şi apoi, drept scop final, unificarea cu România.
Aceasta din urmă se afla într-o situaţie extrem de dificilă, fiind nevoită să contracareze ofensiva armatei germane, care ocupase mare parte din România şi viza înaintarea spre est. Statul român nu avea posibilitatea să vină în sprijinul basarabenilor decât cu sfaturi.Preocupaţi de soarta incertă a Rusiei, cetăţenii din principalele oraşe au început să se adune şi să se organizeze pentru a-şi decide destinele. Încă din aprilie 1917, reprezentanţi ai românilor basarabeni s-au întrunit pentru a vota o moţiune prin care se cerea autonomia administrativă, economică şi religioasă a Basarabiei.
Se dorea o republică moldovenească autonomă în cadrul statului federativ rus. ÃŽn această perioadă, autonomia politică faţă de Rusia sau unirea cu România nu se cristalizaseră drept obiective majore, întrucât persista incertitudinea, teama ÅŸi mentalitatea filo-rusă.La 18 aprilie/1 mai, s-au adunat la Odesa peste 10.000 de basarabeni, de la ofiÅ£eri ÅŸi soldaÅ£i, până la preoÅ£i ÅŸi studenÅ£i. ÃŽn zilele următoare s-a Å£inut la ChiÅŸinău Congresul preoÅ£ilor ÅŸi al învăţătorilor care au cerut un mitropolit român, autonomie ÅŸi o formă de guvernământ proprie.ÃŽntrucât perspectiva ruperii de Rusia aducea în rândul populaÅ£iei basarabene nu puÅ£ine temeri, propaganda românească menită să dea impuls luptei naÅ£ionale a românilor era critică pentru reuÅŸita miÅŸcării. Astfel, un rol important l-au jucat românii din celelalte provincii, refugiaÅ£i în Basarabia din calea trupelor germano-austro-ungare. Războiul care se ducea pe teritoriul României adusese la ChiÅŸinău valuri de refugiaÅ£i din Vechiul Regat, din Transilvania, Bucovina, dar mai ales ardeleni din armata austro-ungară. RefugiaÅ£ii transilvăneni ÅŸi bucovineni, prizonieri sau refugiaÅ£i din România, au dezvoltat în Basarabia o propagandă vie pentru cauza naÅ£ională ÅŸi pentru unirea românilor. Printre aceÅŸtia s-au numărat ÅŸi câţiva exponenÅ£i ai elitei româneÅŸti, precum Onisifor Ghibu, Octavian Goga sau Ion Nistor. FruntaÅŸii transilvăneni - dintre care s-a detaÅŸat ca importanţă Onisifor Ghibu - au procurat o tipografie cu litere latine ÅŸi astfel au putut înfiinÅ£a la ChiÅŸinău ziarul „Adevărul (Transilvania)†(un „organ de propagandă pentru unirea politică a tuturor românilorâ€), au putut tipări abecedare ÅŸi cărÅ£i în limba română. Mai mult, au organizat pentru învăţători, cursuri de istorie, geografie ÅŸi cântec românesc. Tot ei au ajutat la organizarea de întruniri la care se discutau problemele populaÅ£iei ÅŸi se căutau soluÅ£ii.Intensificarea luptei naÅ£ionale în Basarabia a însemnat înfiinÅ£area de noi partide, dintre care s-a impus rapid Partidul NaÅ£ional Moldovenesc, înfiinÅ£at în aprilie 1917, sub conducerea lui Vasile Stroescu, cu concursul fruntaÅŸilor Pantelimon Halippa, Pavel Gore, Vladimir HerÅ£a ÅŸi a transilvăneanului Onisifor Ghibu. Partidul ÅŸi-a asumat rolul de a coordona miÅŸcarea pentru autodeterminarea românilor basarabeni.Â
ÃŽn programul său se preconiza ca Basarabia „să îşi cârmuiască singură viaÅ£a ei dinăuntru Å£inând seama de drepturile naÅ£ionale al tuturor locuitorilor eiâ€. Obiectivele imediate erau:
 autonomia completă a Basarabiei pe baza dreptului la autodeterminare;
 libertatea cultelor şi a învăţământului;
 restituirea pământurilor expropriate românilor;
 eliberarea deţinuţilor politici;
 obţinerea de drepturi democratice pentru toţi locuitorii, etc.
Ca soluţie imediată pentru anarhia care se instaura, partidul a adoptat un program de autonomie a Basarabei, cu armată, justiţie şi şcoală proprie. Datorită programului său, partidul şi-a asigurat rapid susţinerea marii majorităţi a populaţiei basarabene.În august 1917 s-a înfiinţat un alt partid carea vea să joace un rol important: Partidul Naţional Ţărănesc din Basarabia, care avea un program social-economic destinat ţărănimii.Situaţia Basarabiei s-a complicat în vara lui 1917, după ce, în luna iunie, Ucraina se constituia ca republică independentă de Rusia. Rada ucraineană, condusă de Vinicenko, a revendicat Basarabia. Românii au protestat pe toate căile. Chiar şi „Rumcerodul†de la Odesa, organul revoluţionar bolşevic filorus care îşi asumase, printre altele, conducerea Basarabiei, a protestat faţă de politica imperialistă şi antidemocratică a Kievului. Basarabenilor nu le putea fi negat dreptul la autodeterminare pe care îl invocau popoarele Rusiei. Astfel, guvernul de la Kiev şi apoi cel de la Petrograd, au recunoscut că pretenţia de ucrainizare a Basarabiei era neîntemeiată şi în consecinţă au renunţat la ea.Între 8/21 şi 14/27 septembrie 1917 s-a desfăşurat la Kiev Congresul Popoarelor din Rusia. Basarabia a participat cu o delegaţie formată din 6 membri. Congresul avea să stabilească dreptul la autodeterminare pentru toate popoarele din Rusia. În numele românilor din Basarabia a vorbit Teofil Ioncu, care, după ce a salutat adunarea, a ţinut să precizeze: „Mulţi aţi auzit de moldoveni, dar puţini cred că ştiţi că naţiunea moldovenească nu există. Numele Moldova, moldoveni este numai teritorial, dar nu naţional, iar dacă noi numim moldoveneşti cuvintele şi organizaţiile noastre, facem asta numai din punct de vedere tactic, fiindcă cuvântul român sună prea aspru la urechile vrăjmaşilor noştri, de care avem foarte mulţi, ca şi dumneavoastră, şi el serveşte de a ne acuza pe noi de separatişti.†La congres, delegaţia moldoveană s-a împotrivit încercărilor de a reduce Basarabia la statutul de provincie guvernată de Ucraina.Între timp la Chişinău se încerca organizarea unui congres militar moldovenesc, însă guvernul revoluţionar rus refuză categoric să aprobe adunarea.
ÃŽn aceste condiÅ£ii, Partidul NaÅ£ional Moldovenesc îl împuterniceÅŸte pe Gherman Pantea, unul dintre liderii partidului, să facă demersurile necesare pentru a obÅ£ine aprobarea. La începutul lui octombrie, Pantea se consultă printre alÅ£ii ÅŸi cu Lenin (care nu preluase puterea),îi sfătuieÅŸte pe moldoveni să îşi impună autodeterminarea pe cale revoluÅ£ionară. Moldovenii decid să convoace Congresul OstaÅŸilor Moldoveni la ChiÅŸinău, în data de 20 octombrie/2 noiembrie 1917.La Marele Congres al OstaÅŸilor Moldoveni din 2 noiembrie au participat 989 delegaÅ£i, ofiÅ£eri români ÅŸi circa 200.000 de ostaÅŸi, în marea lor majoritate ţărani basarabeni veniÅ£i de pe toate fronturile. Adunarea ÅŸi-a asumat rolul de adunare reprezentativă pentru întreaga Basarabie ÅŸi ca atare ÅŸi-a luat dreptul de a proclama autonomia politică ÅŸi administrativă a Basarabiei, în baza principiului autodeterminării ÅŸi a considerentelor de cultură, naÅ£ionalitate ÅŸi istorie proprie. Ca plan de acÅ£iune imediată, Congresul a stabilit naÅ£ionalizarea armatelor basarabene ÅŸi, mai ales, convocarea unui Sfat al Ţării, o adunare care trebuia să fie aleasă ÅŸi reprezentativă.ÃŽntr-o atmosferă de entuziasm naÅ£ional ÅŸi revoluÅ£ionar, în toamna anului 1917 s-au desfăşurat alegerile pentru reprezentanÅ£ii care urmau să formeze Sfatul Ţării. ÃŽn total au fost aleÅŸi 150 de deputaÅ£i, din cele mai variate straturi sociale, curente politice, reprezentanÅ£i de judeÅ£e ÅŸi comune, ai clerului, cadre didactice, corporaÅ£ii prefesionale, instituÅ£ii, funcÅ£ionari, etc. Åži din punct de vedere al naÅ£ionalităţii reprezentanÅ£ilor, structura a reflectat complexitatea etnică a Basarabiei: 105 erau moldoveni, 15 ucraineni, 13 evrei, 7 ruÅŸi, 3 bulgari, 2 nemÅ£i, 2 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean ÅŸi 1 grec. ÃŽn procente circa 70% erau moldoveni ÅŸi 30% reprezentanÅ£i ai minorităţilor. Printre membrii sfatului s-a aflat ÅŸi o femeie, luptătoarea naÅ£ionalistă Elena Alistar.Sfatul Ţării ÅŸi-a început activitatea la 21 noiembrie/decembrie 1917. La prima ÅŸedinţă, Ion Pelivan spunea: „Turcul ne lăsa să ne rugăm lui Dumnezeu în limba noastră ÅŸi în bisericile noastre, de care nu s-a atins. El nu ne silea să învăţăm turceÅŸte. De aceea, când s-a aflat la 1812 că partea cea mai mănoasă a Moldovei trebui să treacă la Rusia, strămoÅŸii noÅŸtri s-au cutremurat.â€Adunarea l-a ales ca preÅŸedinte, cu unanimitate de voturi, pe Ion InculeÅ£. Comisarul gubernial ÅŸi cei judeÅ£eni, toÅ£i purtătorii legali ai suveranităţii ruseÅŸti, au jurat credinţă Sfatului, transferând astfel legal ÅŸi fără o intervenÅ£ie externă, suveranitatea rusă în mâna noului organ reprezentativ. Astfel Sfatul Ţării a preluat oficial conducerea Basarabiei.La 25 septembrie/8 octombrie 1917, Sfatul Ţării proclama autonomia Basarabiei. Succesiv, la 2/15 decembrie 1917, a proclamat Republica Democratică Moldovenească. Noul stat continua să fie legat de Rusia ca stat federativ. Ca organ conducător executiv a fost ales un „Consiliu al Directorilor†în frunte cu Petre Erhan. Pentru că în Rusia puterea era preluată de bolÅŸevici, basarabenii au fost nevoiÅ£i să ia o decizie radicală ÅŸi, la 24 ianuarie 1918, la scurt timp după ce vecina Ucraina se rupea de Rusia, Republica Democratică Moldovenească ÅŸi-a declarat ÅŸi ea independenÅ£a. PreÅŸedintele republicii a fost ales Ion InculeÅ£, iar ÅŸeful guvernului doctorul Daniel Ciugureanu.
In iarna anului 1917, starea de anarhie din Basarabia s-a înrăutăţit. Refugiaţii, prizonierii ruşi întorşi din Germania, prizonierii germani în drum spre ţărilor lor, se dedau la acte de vandalism, violenţe, crime, distrugeri, care au destabilizat complet ordinea în Basarabia. Consiliul Directorilor era incapabil să mai menţină ordinea în nou-proclamata Republică, cu atât mai mult cu cât avea de înfruntat rezistenţa violentă a bolşevicilor instigaţi de Moscova. În decembrie, cete înarmate de bolşevici se adunaseră la Chişinău şi se dedau la grave provocări la adresa Consiliului. Atunci când, în 6/19 ianuarie 1918, în Basarabia sosea de la Kiev corpul ofiţerilor prizonieri ardeleni, pregătit să lupte împotriva austro-ungarilor, aceştia erau dezarmaţi de bolşevici. Câţiva deputaţi în Sfatul Ţării au fost prinşi de forţele militare bolşevice, iar alţi deputaţi au părăsit Chişinăul sub ameninţarea cu moartea. În condiţiile dezordinii de nestăpânit, Consiliul Directorilor decide să ceară ajutorul armatei române. După mai multe apeluri primite cu prudenţă la Bucureşti, guvernul Brătianu a decis să trimită peste Prut două divizii de infanterie şi două de cavalerie, pentru restabilirea ordinii, protejarea populaţiei, apărarea căilor de comunicaţie şi a depozitelor, cu menţiunea că armata română fusese chemată prin comandamentul militar rus.
La trecerea Prutului, armata română a fost întâmpinată cu bucurie. O delegaÅ£ie a Sfatului Ţării în frunte cu Pelivan ÅŸi InculeÅ£ a venit în întâmpinarea Diviziei a 11-a care se îndrepta spre ChiÅŸinău. La 13/26 ianuarie 1918, armata română, sub conducerea generalului Ernest BroÅŸteanu, a intrat în ChiÅŸinău ÅŸi a restabilit ordinea. Unităţile bolÅŸevice s-a retras la Tighina, fără a opune rezistenţă. ÃŽn acelaÅŸi timp, Divizia 13 a trecut Prutul în sudul Basarabiei, unde dezordinea era cu atât mai mare cu cât elementele bulgare, lipovene, tătare, găgăuze, fuseseră incitate la dezordine de bolÅŸevici ÅŸi pe care armata rusă le scăpase complet de sub control. Pacificarea regiunii a fost mai dificilă, dar până la 8 martie, în condiÅ£ii de iarnă grea, armata română a intrat în Cetatea Albă. Totodată, forÅ£ele bolÅŸevice retrase la Tighina au fost complet anihilate la 7 februarie.Puterea sovietică, ignorând principiul autodeterminării pe care aparent îl susÅ£inuse până atunci, a considerat acÅ£iunea drept un act de agresiune pe propriul teritoriu, a rupt relaÅ£iile diplomatice cu România ÅŸi a confiscat tezaurul României aflat atunci la Moscova.ÃŽn ianuarie 1918, atât România cât ÅŸi Republica Democrată Moldovenească se găseau într-o situaÅ£ie extrem de delicată. Guvernul român era presat de Puterile Centrale să negocieze o pace umilitoare, în timp ce Basarabia trebuia să facă faţă unei Ucraine expansioniste. Guvernul Averescu trebuia să facă faţă pretenÅ£iilor Puterilor Centrale care cereau cedarea Dobrogei, modificarea graniÅ£ei pe CarpaÅ£i, schimbarea dinastiei, demobilizarea armatei, mari concesii economice, etc. Pe cale diplomatică se reuÅŸise menÅ£inerea statului român.La 25 februarie/5 martie s-a semnat Protocolul de la Buftea, care prelungea cu 14 zile armistiÅ£iul cu Puterile Centrale, odată cu acordul de satisfacere în masă (în semn de protest) a tuturor pretenÅ£iilor Puterilor Centrale. La Buftea, Ucraina trimitea o notă prin care susÅ£inea că „Basarabia din punct de vedere etnografic, economic ÅŸi politic, formează o unitate indivizibilă cu teritoriul Ucraineiâ€.
Era aÅŸadar evident că Republica Democratică Moldovenească nu putea rămâne independentă, însă momentul pentru unire nu era oportun. Unirea trebuia amânată pentru a nu periclita soarta Dobrogei, la rândul ei revendicată de Bulgaria ÅŸi cerută în schimbul Basarabiei. Generalul Averescu avea să replice delegaÅ£iei austro-ungare: „VoiÅ£i să ne luaÅ£i ceea ce este al nostru, adică Dobrogea ÅŸi să ne daÅ£i în schimb ceea ce nu este al vostru: Basarabiaâ€.ÃŽn cursul lunii martie devenea tot mai evident că unirea Basarabiei cu România era singura soluÅ£ie pentru tânăra republică moldovenească, soarta ei ca stat independent fiind periclitată de intenÅ£iile de anexare a Ucrainei. Rada ucraineană, care semnase pacea cu Puterile Centrale, făcea presiuni mai ales pentru anexarea unor părÅ£i ale Basarabiei, precum Å¢inutul Hotinului ÅŸi Cetatea Albă.Curentul care cerea unirea devenise de nestăvilit. Contactele basarabenilor cu factorii politici ÅŸi cu presa de la IaÅŸi erau tot mai intense, ziare precum „Cuvânt Moldovenescâ€, „Ardealulâ€, „România Mareâ€, „Sfatul Ţăriiâ€, nu conteneau să scrie pe seama unirii, sporind sentimentul de proprie conÅŸtiinţă naÅ£ională. Elitele culturale de pe ambele maluri ale Prutului se întâlneau la 1 martie la IaÅŸi, unde aveau să cadă de acord asupra necesităţii istorice a acestui mare pas. Zemsteva din BălÅ£i anticipa timpii ÅŸi declara oficial că cere unirea Basarabiei cu Regatul României, chemând ÅŸi administraÅ£iile locale să urmeze exemplul.SoluÅ£ia impasului urma să vină de data aceasta de jos. ÃŽn acest context, la IaÅŸi au început discuÅ£iile legate de modalitatea de realizare a Unirii ÅŸi s-a decis soluÅ£ia deliberării în Sfatul Ţării. ÃŽn cadrul ÅŸedinÅ£ei guvernului de la IaÅŸi din 23 martie, la care au participat ÅŸi InculeÅ£, Ciugureanu ÅŸi Constantin Stere, s-a decis trimiterea unei delegaÅ£ii ChiÅŸinău, care să supună chestiunea unirii în Sfatul Ţării. Constatin Stere a sosit la ChiÅŸinău în 24 martie, iar în 26 martie a ajuns ÅŸi primul-ministru Alexandru Marghiloman.ÃŽn după-amiaza zilei de 27 martie 1918 s-a deschis ÅŸedinÅ£a Sfatului Ţării pentru adoptarea unirii. Au luat cuvântul preÅŸedintele Ion InculeÅ£ ÅŸi prim-minstrul român Alexandru Marghiloman, ca reprezentant al guvernului român. După aceasta, reprezentanÅ£ii români s-au retras pentru a permite desfăşurarea nestingherită a lucrărilor.
La propunerea Blocului Moldovenesc, Constantin Stere a fost cooptat în Sfat. Acesta spunea: „Astăzi noi trebuie să hotărâm ceea ce va avea o importanţă hotărâtoare asupra soartei viitoare a poporului nostru. Mersul de fier al istoriei pune asupra umerilor noÅŸtri o răspundere pe care noi n-o putem ignora cu nici un fel de sofismeâ€. După exprimarea părerilor din partea grupurilor politice ÅŸi a minoritarilor, care, cu excepÅ£ia polonezilor, au declarat că se vor abÅ£ine, s-a trecut la vot. Unirea a fost aprobată cu 86 de voturi pentru, 3 contra ÅŸi 36 abÅ£ineri.„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră ÅŸi vechile graniÅ£e cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută ÅŸi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. ÃŽn puterea dreptului istoric ÅŸi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-ÅŸi hotărască soarta lor de azi înainte ÅŸi pentru totdeauna se uneÅŸte cu mama ei România.Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi ÅŸi totdeauna!
PreÅŸedintele Sfatului Ţării, Ion InculeÅ£; Vice-preÅŸedinte, Pantelimon Halippa; Secretarul Sfatului Ţării I. Buzduganâ€.ÃŽn mijlocul aclamaÅ£iilor sălii, decizia a fost adusă la cunoÅŸtiinÅ£a primului ministru Marghiloman, care, în numele poporului român, a guvernului României ÅŸi al Regelui, a luat act de DeclaraÅ£ie ÅŸi a primit Unirea. Era, după cum avea să spună Regele Ferdinand, „înfăptuirea unui vis care demult zăcea în inimile tuturor românilor de dincolo ÅŸi de dincoace de apele Prutuluiâ€.Â
 Unirea a fost primită cu entuziasm ÅŸi satisfacÅ£ie de românii de pretutindeni ÅŸi a stimulat lupta de eliberare a românilor aflaÅ£i sub stăpânire străină.Actul Unirii prevedea o serie de condiÅ£ii care Å£ineau de necesităţile stringente ale provinciei. Astfel, Sfatul Ţării trebuia să rămână organul care să ducă la bun sfârÅŸit reforma agrară, de o importanţă critică pentru ţărănimea basarabeană. Unirea era condiÅ£ionată de păstrarea unei autonomii provinciale, cu administraÅ£ie proprie ÅŸi un Sfat (Dietă) proprie. Acesta urma să aibă competenÅ£e în stabilirea bugetelor locale, să deÅ£ină controlul oraÅŸelor, să numească funcÅ£iile administrative. România trebuia să asigure Basarabiei respectarea deplină a drepturilor democratice, o reprezentare proporÅ£ională în Parlament precum ÅŸi prezenÅ£a obligatorie în Consiliul de MiniÅŸtri a doi reprezentanÅ£i basarabeni. ÃŽn fine, se cerea convocarea Constituantei pentru codificarea într-o nouă ConstituÅ£ie a principiilor enunÅ£ate în actul Unirii. ConstituÅ£ia de la 1923 a fost cea care a întărit integrarea Basarabiei în România Mare.ÃŽn lumina declarării Unirii de la 1 decembrie cu Transilvania, adunarea Sfatului Ţării s-a întrunit din nou în ÅŸedinţă specială, la 26 noiembrie/9 decembrie, a votat unirea necondiÅ£ionată ÅŸi a adoptat în fine legea agrară, care rezolva o problemă extrem de sensibilă a ţăranilor basarabeni. După adoptarea ei rolul Sfatului era terminat. Astfel, la 10 decembrie Sfatul Ţării adopta declaraÅ£ia prin care renunÅ£a la condiÅ£iile stipulate în actul unirii ÅŸi, fiind îndeplinită reforma agrară, Sfatul s-a dizolvat, pecetluind unirea necondiÅ£ionată ÅŸi ireversibilă.Imediat după declararea unirii, Rada ucraineană a emis proteste vehemente ÅŸi a refuzat să recunoască actul. Guvernul român a respins pretenÅ£iile acesteia asupra nordului ÅŸi sudului Basarabiei, precum ÅŸi obiecÅ£iile nejustificate ale Rusiei. ReacÅ£iile ostile au continuat pentru multă vreme, statutul României Mari fiind pus sub semnul întrebării.ConferinÅ£a de Pace de la Paris din 1920 a recunoscut legitimitatea unirii Basarabiei cu România. La 28 octombrie 1920 România a semnatat tratatul de la Paris cu Marea Britanie, FranÅ£a, Italia ÅŸi Japonia care prevedea: Considerând că din punct de vedere geografic, etnografic, istoric ÅŸi economic unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificată; Considerând că populaÅ£iunea Basarabiei a manifestat dorinÅ£a de a vedea Basarabia unită cu România, părÅ£ile contractante recunoÅŸteau suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera actuală a României, Marea Neagră, cursul Nistrului de la gura sa până la punctul unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina ÅŸi Basarabia, ÅŸi acest hotar. ÃŽn primii ani de după unirea cu România, în Basarabia au apărut ÅŸi activat mai multe organizaÅ£ii pretins revoluÅ£ionare care militau pentru ruperea Basarabiei ÅŸi anexarea ei la Ucraina sau la Rusia. Multe dintre ele îşi aveau centrul la Odesa. Spre exemplu, astfel de organizaÅ£ii erau „Societatea pentru salvarea Basarabieiâ€, o organizaÅ£ie cu caracter propagandistic sau „Comitetul Militar de Salvare a Basarabieiâ€, cu caracter militar.Efectele unirii au fost anulate după 22 de ani, în anul 1940.
 autonomia completă a Basarabiei pe baza dreptului la autodeterminare;
 libertatea cultelor şi a învăţământului;
 restituirea pământurilor expropriate românilor;
 eliberarea deţinuţilor politici;
 obţinerea de drepturi democratice pentru toţi locuitorii, etc.
ÃŽn aceste condiÅ£ii, Partidul NaÅ£ional Moldovenesc îl împuterniceÅŸte pe Gherman Pantea, unul dintre liderii partidului, să facă demersurile necesare pentru a obÅ£ine aprobarea. La începutul lui octombrie, Pantea se consultă printre alÅ£ii ÅŸi cu Lenin (care nu preluase puterea),îi sfătuieÅŸte pe moldoveni să îşi impună autodeterminarea pe cale revoluÅ£ionară. Moldovenii decid să convoace Congresul OstaÅŸilor Moldoveni la ChiÅŸinău, în data de 20 octombrie/2 noiembrie 1917.La Marele Congres al OstaÅŸilor Moldoveni din 2 noiembrie au participat 989 delegaÅ£i, ofiÅ£eri români ÅŸi circa 200.000 de ostaÅŸi, în marea lor majoritate ţărani basarabeni veniÅ£i de pe toate fronturile. Adunarea ÅŸi-a asumat rolul de adunare reprezentativă pentru întreaga Basarabie ÅŸi ca atare ÅŸi-a luat dreptul de a proclama autonomia politică ÅŸi administrativă a Basarabiei, în baza principiului autodeterminării ÅŸi a considerentelor de cultură, naÅ£ionalitate ÅŸi istorie proprie. Ca plan de acÅ£iune imediată, Congresul a stabilit naÅ£ionalizarea armatelor basarabene ÅŸi, mai ales, convocarea unui Sfat al Ţării, o adunare care trebuia să fie aleasă ÅŸi reprezentativă.ÃŽntr-o atmosferă de entuziasm naÅ£ional ÅŸi revoluÅ£ionar, în toamna anului 1917 s-au desfăşurat alegerile pentru reprezentanÅ£ii care urmau să formeze Sfatul Ţării. ÃŽn total au fost aleÅŸi 150 de deputaÅ£i, din cele mai variate straturi sociale, curente politice, reprezentanÅ£i de judeÅ£e ÅŸi comune, ai clerului, cadre didactice, corporaÅ£ii prefesionale, instituÅ£ii, funcÅ£ionari, etc. Åži din punct de vedere al naÅ£ionalităţii reprezentanÅ£ilor, structura a reflectat complexitatea etnică a Basarabiei: 105 erau moldoveni, 15 ucraineni, 13 evrei, 7 ruÅŸi, 3 bulgari, 2 nemÅ£i, 2 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean ÅŸi 1 grec. ÃŽn procente circa 70% erau moldoveni ÅŸi 30% reprezentanÅ£i ai minorităţilor. Printre membrii sfatului s-a aflat ÅŸi o femeie, luptătoarea naÅ£ionalistă Elena Alistar.Sfatul Ţării ÅŸi-a început activitatea la 21 noiembrie/decembrie 1917. La prima ÅŸedinţă, Ion Pelivan spunea: „Turcul ne lăsa să ne rugăm lui Dumnezeu în limba noastră ÅŸi în bisericile noastre, de care nu s-a atins. El nu ne silea să învăţăm turceÅŸte. De aceea, când s-a aflat la 1812 că partea cea mai mănoasă a Moldovei trebui să treacă la Rusia, strămoÅŸii noÅŸtri s-au cutremurat.â€Adunarea l-a ales ca preÅŸedinte, cu unanimitate de voturi, pe Ion InculeÅ£. Comisarul gubernial ÅŸi cei judeÅ£eni, toÅ£i purtătorii legali ai suveranităţii ruseÅŸti, au jurat credinţă Sfatului, transferând astfel legal ÅŸi fără o intervenÅ£ie externă, suveranitatea rusă în mâna noului organ reprezentativ. Astfel Sfatul Ţării a preluat oficial conducerea Basarabiei.La 25 septembrie/8 octombrie 1917, Sfatul Ţării proclama autonomia Basarabiei. Succesiv, la 2/15 decembrie 1917, a proclamat Republica Democratică Moldovenească. Noul stat continua să fie legat de Rusia ca stat federativ. Ca organ conducător executiv a fost ales un „Consiliu al Directorilor†în frunte cu Petre Erhan. Pentru că în Rusia puterea era preluată de bolÅŸevici, basarabenii au fost nevoiÅ£i să ia o decizie radicală ÅŸi, la 24 ianuarie 1918, la scurt timp după ce vecina Ucraina se rupea de Rusia, Republica Democratică Moldovenească ÅŸi-a declarat ÅŸi ea independenÅ£a. PreÅŸedintele republicii a fost ales Ion InculeÅ£, iar ÅŸeful guvernului doctorul Daniel Ciugureanu.
Era aÅŸadar evident că Republica Democratică Moldovenească nu putea rămâne independentă, însă momentul pentru unire nu era oportun. Unirea trebuia amânată pentru a nu periclita soarta Dobrogei, la rândul ei revendicată de Bulgaria ÅŸi cerută în schimbul Basarabiei. Generalul Averescu avea să replice delegaÅ£iei austro-ungare: „VoiÅ£i să ne luaÅ£i ceea ce este al nostru, adică Dobrogea ÅŸi să ne daÅ£i în schimb ceea ce nu este al vostru: Basarabiaâ€.ÃŽn cursul lunii martie devenea tot mai evident că unirea Basarabiei cu România era singura soluÅ£ie pentru tânăra republică moldovenească, soarta ei ca stat independent fiind periclitată de intenÅ£iile de anexare a Ucrainei. Rada ucraineană, care semnase pacea cu Puterile Centrale, făcea presiuni mai ales pentru anexarea unor părÅ£i ale Basarabiei, precum Å¢inutul Hotinului ÅŸi Cetatea Albă.Curentul care cerea unirea devenise de nestăvilit. Contactele basarabenilor cu factorii politici ÅŸi cu presa de la IaÅŸi erau tot mai intense, ziare precum „Cuvânt Moldovenescâ€, „Ardealulâ€, „România Mareâ€, „Sfatul Ţăriiâ€, nu conteneau să scrie pe seama unirii, sporind sentimentul de proprie conÅŸtiinţă naÅ£ională. Elitele culturale de pe ambele maluri ale Prutului se întâlneau la 1 martie la IaÅŸi, unde aveau să cadă de acord asupra necesităţii istorice a acestui mare pas. Zemsteva din BălÅ£i anticipa timpii ÅŸi declara oficial că cere unirea Basarabiei cu Regatul României, chemând ÅŸi administraÅ£iile locale să urmeze exemplul.SoluÅ£ia impasului urma să vină de data aceasta de jos. ÃŽn acest context, la IaÅŸi au început discuÅ£iile legate de modalitatea de realizare a Unirii ÅŸi s-a decis soluÅ£ia deliberării în Sfatul Ţării. ÃŽn cadrul ÅŸedinÅ£ei guvernului de la IaÅŸi din 23 martie, la care au participat ÅŸi InculeÅ£, Ciugureanu ÅŸi Constantin Stere, s-a decis trimiterea unei delegaÅ£ii ChiÅŸinău, care să supună chestiunea unirii în Sfatul Ţării. Constatin Stere a sosit la ChiÅŸinău în 24 martie, iar în 26 martie a ajuns ÅŸi primul-ministru Alexandru Marghiloman.ÃŽn după-amiaza zilei de 27 martie 1918 s-a deschis ÅŸedinÅ£a Sfatului Ţării pentru adoptarea unirii. Au luat cuvântul preÅŸedintele Ion InculeÅ£ ÅŸi prim-minstrul român Alexandru Marghiloman, ca reprezentant al guvernului român. După aceasta, reprezentanÅ£ii români s-au retras pentru a permite desfăşurarea nestingherită a lucrărilor.
Support
Mau HappyDreSanuMistiQvalentin89Comments (4)
27 Mar 18 13:12
Alexandru666Felicitări Fraților! Trăiască Unirea Basarabiei cu România! Totuși azi s-a împlinit un Centenar de la Marea Unire! Felicitări încă odată tuturor românilor, în special celora din Republica Moldova- reminiscența Basarabiei!
27 Mar 18 13:17
Alexandru666Iar cu acest prilej, ar fi fost un gest extraordinar de nobil din partea eRomâniei, să ne cedați în RW deschis, Centrul Moldovei! Căci și eMoldova are nevoie de bonusuri la producție, nu doar voi, dacă e să vorbim ca între Frați!!! Ar fi un gest frumos din partea voastră, care ar deschide multe uși blocate între noi în lumea edominations!
Facebook
Instagram
Discord
Reddit