FIVE CROSSES LEGION

F35Raptor Newspaper from Georgia |

❟❛❟Black Ops❟❛❟ Log in Register

Antim Ivireanul - ანთიმოზ ივერიელი |

Published in Romania - Social interactions and entertainment - 1 - 21 May 18 06:50

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/c9/Le_M%C3%A9tropolitain_Antim.jpg/220px-Le_M%C3%A9tropolitain_Antim.jpg
Română




Antim Ivireanul (în georgiană: ანთიმოზ ივერიელი; n. circa 1640 - 1650, Iviria — d. 1716, asasinat în Rumelia) a fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII.

Biografie

Născut probabil în 1650, în Iviria (Georgia sau Gruzia), ucis cândva în intervalul septembrie–octombrie 1716 de către ostași turci.
Luat de tânăr în robie de turci și dus la Constantinopol, este ulterior eliberat, trăind în preajma Patriarhiei ecumenice, unde a învățat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă; probabil, tot acum a fost călugărit sub numele Antim și hirotonit ieromonah.

În Țara Românească

Prin 1689 - 1690 a fost adus de Constantin Brâncoveanu în Țara Românească. Aici a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care a imprimat 4 cărți.

Tipografia domnească, București

Invățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon (1691, limba greacă),
Slujba Sf. Paraschiva și a Sf. Grigore Decapolitul (1692, limba română),
Evangheliarul greco–român (1693) și
Psaltirea (1694, limba română).

Mănăstirea Snagov

După 1696 a fost numit egumen la Mănăstirea Snagov, unde a mutat tipografia, imprimând 15 cărți (7 grecești, 5 românești, una slavonă, una slavo-română, una greco-arabă), între care se pot menționa:

Antologhionul (1697),Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (1699),Proschinitarul Sf. Munte Athos (1701, grecește),Liturghierul greco-arab (1701, una dintre primele cărți tipărite cu caractere arabe din lume),Evanghelia (1697),Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (1698),Carte sau lumină (1699),
Învățături creștinești (1700),Floarea darurilor (1701), toate în românește

București, 1701 - 1705

Între 1701 și 1705 și-a reluat activitatea la București, unde a tipărit alte 15 cărți (11 grecești, 2 românesti, una slavo-română, una greco-arabă), între care:
Ceaslovul greco-arab (1702) șiNoul Testament (1703), prima ediție a acestuia în Țara Românească.

Mănăstirea Govora, Vâlcea

Pe data de 16 martie 1705 a fost ales episcop de Vâlcea, unde la tipografia de la Mănăstirea Govora, tipărește alte 9 cărți (3 românești, 3 slavo-române, 3 grecești):

Tomul bucuriei, (1705, grecește),Liturghierul șiEvhologhionul (1706, într-un singur volum, ambele reprezentând primele ediții românești al acestora în Muntenia,Învățătura pe scurt pentru taina pocăinței (1705, românește, lucrare originală).Mănăstirea Govora, Vâlcea

Pe data de 16 martie 1705 a fost ales episcop de Vâlcea, unde la tipografia de la Mănăstirea Govora, tipărește alte 9 cărți (3 românești, 3 slavo-române, 3 grecești):

Tomul bucuriei, (1705, grecește),Liturghierul șiEvhologhionul (1706, într-un singur volum, ambele reprezentând primele ediții românești al acestora în Muntenia,Învățătura pe scurt pentru taina pocăinței (1705, românește, lucrare originală)

Mitropolit al Ungrovlahiei
La 28 ianuarie 1708 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind instalat în funcție pe 22 februarie al aceluiași an. În această calitate, înființează ca și la Râmnicu Vâlcea o tipografie la Târgoviște, unde a tipărit un număr de 18 cărți (5 grecești, una slavo-română, una slavo-româno-greacă, 11 românești), între care se remarcă cele românești:
Învățătură bisericească la cele mai trebuincioase și mai de folos pentru învățătura preoților (1710),Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieștecarele din preoți și din diaconi deplin și cu cinste datoria hotarului său (1714), ambele originale,Psaltirea (1710),Octoihul (1712),Liturghierul (1713),Evhologhionul (1713),
Catavasierul (1714);
Rolul lui Antim Ivireanul în propășirea culturii române

Tipograf, redactor, editor, creator de limbaj bisericesc în limba română

Prin cele 63 tipărituri, lucrate de el însuși, coordonate sau patronate, în limbi diferite și de o mare diversitate, prin numeroșii ucenici pe care i-a format, este considerat - alături de Diaconul Coresi - cel mai mare tipograf din cultura medievală românească.
A avut un rol însemnat în introducerea completă și definitivă a limbii române în slujbă. Deși româna nu era limba sa nativă, a reușit să creeze o limbă liturgică românească limpede, care a fost înțeleasă de contemporanii săi și este folosită până astăzi.

Întemeietor de tipografii în limbile arabă și georgiană
Prin activitatea sa tipografică, a sprijinit și alte popoare ortodoxe, imprimând cărți pentru slavi, greci și arabi (din Patriarhia Antiohiei). Este și autorul unei remarcabile opere tipografice multi-, Liturghierul greco-arab din 1701, care a fost una dintre primele cărți tipărite cu litere mobile din lume având caractere arabe. În anul 1706, aceeași instalație tipografică cu caractere arabe a fost dăruită patriarhului Atanasie Dabas, care a instalat-o la Alep.

In 1699 a trimis pe unul din cei mai buni ucenici ai săi, ipodiaconul Mihail Ștefan, la Alba Iulia, unde a tipărit o Bucoavnă și un Chiriacodromion. Pe același Mihail Ștefan, l-a trimis în țara sa de origine, Georgia. Acolo, la Tbilisi, ipodiaconul a pus bazele primei tiparnițe cu caractere georgiene din țara natală a lui Antim, unde au fost tipărite mai multe cărți în limba georgiană.

Scriitor, autor de lucrări bisericești


Pe lângă lucrările tipărite, au rămas de la el și câteva manuscrise:

Primul manuscris rămas, Chipurile Vechiului și Noului Testament, adică obrazele oamenilor celor vestiți ce se află în Sfânta Scriptură, în Biblie și în Evanghelie și adunare pe scurt a istoriilor celor ce s-au făcut pe vremea lor ... , cu 22 foi text, la care se adaugă 503 portrete în medalion, 3 schițe și 8 desene, tot în medalion, cu personaje din Vechiul Testament (Târgoviște, 1709, manuscrisul original se găsește la Kiev, iar în România există o copie realizată de dascălul Popa Flor, realizată pe la mijlocul secolului al XVIII-lea).Tot în manuscris a rămas și opera sa omiletică, Didahiile (cu 28 predici la diferite sărbători și 7 cuvântări ocazionale).Analiza cărților originale publicate, dar și a celor două manuscrise duce la constatarea că Antim Ivireanul avea nu numai o frumoasă cultură teologică, ci și una profană întrucât folosea nu doar citate din Biblie, dar și din literatura patristică, respectiv din filosofi antici. În multe din ele făcea o critică vehementă a moravurilor vremii. Didahiile îl așază, fără nicio îndoială, în rândul celor mai de seamă predicatori creștini din toate timpurile.
Ctitor de lăcașuri de cult
Este ctitorul mănăstirii cu hramul Toți Sfinții din București – numită azi Mânăstirea Antim - (1713 - 1715), pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare, unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură și sculptură din România. Pe seama veniturilor generate de aceasta, a alcătuit un testament, intitulat Învățături pentru așezământul cinstitei mănăstiri a tuturor sfinților, capete 32, în vederea organizării unei impresionante opere de asistență socială.

Caterisirea și martiriul său; canonizarea sa în 1992


Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii ortodoxe și a poporului român, dar mai ales din pricina atitudinii sale fățiș antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic și condamnat la exil pe viață în mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai. În drum spre locul exilului, a fost ucis de ostașii turci și trupul aruncat undeva în râul Marița sau în Tungea, dincolo de Adrianopol.
Abia după 250 de ani, în 1966, Patriarhia Ecumenică a ridicat această nedreaptă caterisire și a fost reabilitat.Antim Ivireanul a fost proslăvit ca sfânt (canonizat) de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în 1992 (prin actul sinodal din 20 iunie, proclamarea oficială a canonizării având loc la 21 iunie 1992). Este prăznuit în fiecare an la 27 septembrie.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2016 ca „an omagial al Sfântului Antim Ivireanul, tipograf și om de cultură din secolul al XVIII-lea”, cu ocazia comemorării a 300 de ani de la martiriul acestuia.Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române a slujit, la 27 septembrie 2016, Sfânta Liturghie pe Dealul Patriarhiei împreună cu Patriarhul Ioan al Antiohiei⁠(en), aflat în vizită în România pentru a participa la manifestările dedicate Sfântului Antim Ivireanul.
ქართლად მცირედი



ანთიმოზ (ანთიმ) ივერიელი (დ. 1650 ან 1660 — გ. 1716) — ქართველი მწიგნობარი, მესტამბე, განმანათლებელი, პოლიტიკური და საეკლესიო მოღვაწე. 1708 წელს ვლახეთის მიტროპოლიტი. 1992 წელს რუმინეთის ეკლესიამ ანთიმოზ ივერიელი წმინდანად შერაცხა

ბიოგრაფია

საქართველოდან გატაცებული და კონსტანტინოპოლში მონად გაყიდული ვლახეთში მოხვდა, რომელიც მისთვის მეორე სამშობლოდ იქცა. არსებობს მოსაზრება, რომლის თანახმად ანთიმოზ ივერიელი საქართველოდან იმ ასაკისა გაიტაცეს, როცა იგი სავსებით ჩამოყალიბებული პიროვნება იყო. ვლახეთში მან მრავალმხრივი მოღვაწეობა გაშალა. ამ დროს იქაურობას განაგებდა კონსტანტინე ბრინკოვიანუ, რომლის განმგებლობის წლები რუმინეთის კულტურის აყვავების ხანად ითვლება. ანთიმოზ ივერიელის, როგორც მესტამბის, პირველი ნაბიჯები დაკავშირებულია ბუქარესტის სტამბასთან, სადაც მან 1691 წელს დაბეჭდა პირველი წიგნი. სასტამბო მოღვაწეობასთან ერთად, მან დიდი წვლილი შეიტანა რუმინული სალიტერატურო ენის განვითარებაში. ამავე საქმეს ემსახურებოდა მისი მოთხოვნა - მღვდელმსახურება აღსრულებულიყო რუმინულ ენაზე. დიდია ანთიმოზ ივერიელის ღვაწლი ქართული სტამბის დაარსებაში. თბილისში სტამბას საფუძველი ჩაუყარა მისმა მოწაფემ მიხაილ იშტვანოვიჩმა. 1709 წელს ამ სტამბაში დაიბეჭდა „სახარება“. როგორც პოლიტიკური მოღვაწე, იბრძოდა რუმინეთის დამოუკიდებლობისათვის, ხალხს მოუწოდებდა ოსმალეთის წინააღმდეგ საბრძოლველად. რადიკალურმა კურსმა მთავართან დააპირისპირა, რასაც ანთიმოზ ივერიელისთვის სასულიერო ღირსების აყრა და ექსორია მოჰყვა. სინას მთას მიმავალი გზაში მოკლეს.


საინტერესო ფაქტეი
2002 წლიდან საქართველოსა და რუმინეთის მორაგბეთა ეროვნულ ნაკრებებს შორის თამაშდება ანთიმოზ ივერიელის სახელობის თასი. თასი გია ჯაფარიძემ დაამზადა

Support

JustitiarulRomanlranXerxe21ZeparTomixan

Comments (1)

22 May 18 16:40
ARQUERO

STATO ARRIVO AL ANI; FINCA LA DATA 28 DE JENERO.